Psihologia clinică este ştiinţa care studiază mecanismele psihologice implicate în sănătate şi boală, şi interfaţa lor
mecanismele biologice/genetice. Aşadar, ea are două componente fundamentale. Prima componentă vizează investigarea
mecanismelor psihologice implicate în
- promovarea şi optimizarea sănătăţii şi
- prevenirea patologiei.
A doua componentă vizează investigarea mecanismelor psihologice implicate în patologie.
- (Psiho)Diagnostic şi evaluare clinică:
- investigarea şi psihodiagnosticul tulburărilor psihice şi al altor condiţii de patologie care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice;
- evaluare neuropsihologică;
- evaluarea complexă a personalităţii (ex. trăsături caracteriale, de temperament, aptitudinale etc.) şi a mecanismelor de coping/adaptare/defensive;
- evaluarea stării de sănătate mentală, în limita competenţei psihologului, ca precondiţie pentru angajare şi/sau
desfăşurarea unor activităţi care impun prin lege examinare psihologică asociată stării de sănătate (ex. testarea
profesorilor, a funcţionarilor publici etc.). - Intervenţie/asistenţă/consultanţă psihologică:
- terapii standard de relaxare şi sugestive;
- consiliere (ex. prin tehnici comportamentale) specifica obiectivelor medicale (ex. creşterea aderentei la tratament,
modificarea stilului de viaţă, pregătire preoperatorie, prevenţie terţiară în cadrul bolilor cronice etc.); - asistenţa bolnavilor terminali;
- terapii de scurtă durată focalizate pe problemă, prevenţie terţiară, recuperare şi reeducare (individuale, de grup, cuplu şi familie).